POVESTE ȚĂRANICĂ (ȚĂRĂNEASCĂ) MEDIEVALĂ. VICTORIA CĂPCĂUNULUI

POVESTE ȚĂRaNICĂ (ȚĂRĂNEASCĂ) MEDIEVALĂ VICTORIA CĂPCĂUNULUI

Traducere în română de siarpi

V. originalul în franceză: CONTE PAYSAN MEDIEVAL. LA VICTOIRE DE L’OGRE. Par Merlin l'Emmerdeur. La http://adap31.overblog.com/2014/04/conte-paysan-medieval-la-victoire-de-l-ogre.html. ********** A fost o dată ca niciodată ... … într-o provincie îndepărtată, un sat, în mijlocul dealurilor, într-un cadru bucolic care lăsa de gândit că viața se derula acolo fără evenimente. Dar, la vremea aceea, satul se afla sub controlul unui căpcăun, un despot primitiv și violent care teroriza pe locuitorii săi și zicea, celui care voia să-l asculte, că este „prietenul celor puternici”. El era asistat de soția sa pe care unii, în secret, o calificau drept „vrăjitoare”, un fiu puțin priceput, care îi servea ca spion pentru a alunga opozițiile, așteptând să succeadă tatălui său, și o fiică și mai puțin pricepută. Căpcăunul domnea de ani de zile și pusese satul sub control. Caseta publică era goală. De-a lungul timpului, relațiile s-au deteriorat cu cei pe care nu putuse să-i supună sau să-i cumpere. Se înconjurase de un parter (o audiență) de curteni care fie se temeau de el, fie trăiau din firimiturile pe care el le dădea, sau cel mai adesea din ambele. Având toate puterile și protejându-le cu gelozie, banii publici erau astfel cheltuiți fără control. Cele și cei care se riscaseră, dacă nu să ceară socoteală, măcar pur și simplu să consulte documentele de cheltuieli, se văzuseră vânați ca niște necurați (murdari) de Căpcăun și acoliții săi. Dintre aceștia, cel mai virulent era fiul său care aștepta cu nerăbdare succesiunea pentru a continua munca tatălui său…

Dar, în vremea aceea, suzeranul acordase țăranilor (plebeienilor) săi puterea de a desemna șeful satului lor. Unii.ele văzură în aceasta mijloacele de a scăpa de despotul care ruina colectivitatea lor. Un grup mic, în jurul unei femei, se organiză și făcu publică acțiunea răufăcătoare a Căpcăunului. Trubaduri în trecere popularizară această furie și o făcură cunoscută în împrejurimi. Căpcăunul a văzut în aceasta un pericol pentru puterea pe care o deținuse de ani de zile și care îi permitea să se ocupe de afacerile sale obscure, mari și mici. El desfășură multe artificii pentru a deturna criticile nemulțumiților... Făcu să se povestească prin vocea publică și zvonul faptelor pe care și le atribuia, demne de miracolele sfinților, puse presiune pe complicii săi combătând pericolele unui examen atent al conturilor satului, mobiliză pe familia sa și pe cele ale complicilor săi, precum și pe persoane care nu mai locuiau de veacuri în sat, făcu promisiuni celor mai recalcitranți... Ajutat de fiul său, a parcurs cabanele pentru a apăra cauza lui și a acoperi cu oprobriu pe cele și cei care i se împotriveau. Bătălia era inegală între despotul care beneficia de mijloace publice și o opoziție redusă la porția minimă (insuficientă) de informații.

Ceea ce trebuia să se întâmple se întâmplă... Cei mai înțelepți prognosticaseră victoria Căpcăunului și a bandei sale, capabili să folosească toate artificiile pentru a păstra puterea. Banda fu, de fapt, recondusă (expulzată) în întregimea sa, împiedicând astfel cea mai mică intruziune a opozanților pentru a clarifica afacerile întunecate ale satului. Căpcăunul triumfa pe toată linia acum (și obținea) prin chiar aceasta secretizarea afacerilor satului. Ușa se închise asupra secretelor pentru o clipă făcute publice... Ca de obicei, banda se reuni în secret pentru a-și continua treburile... Tăcerea recăzu peste sat. Povestea nu zice ce s-a întâmplat cu curajoșii săteni care au încercat, cu pericolul liniștii lor, să facă astfel ca afacerile publice să fie transparente și nu confiscate de Căpcăun și banda lui. Ceea ce transpare prin pergamentele epocii este că fiul Căpcăunului urcase în ierarhia bandei și se pregătea să înlocuiască pe tatăl său.

Un învățământ, în acea epocă, fusese tras din această poveste. ********** Nu trebuie niciodată a lăsa un despot să se instaleze la putere și a-l lăsa să țeasă o rețea de relații care îi permite să cumpere complicități și să corupă spirite (minți) slabe... timpul necesar pentru destituirea lui este proporțional cu timpul în care a fost lăsat la putere. Lupta împotriva tiraniei este lungă și presărată cu capcane, este cu atât mai eficientă cu cât este dusă mai devreme. Există întotdeauna femei și bărbați curajoși care la un moment dat se ridică și se opun despotismului... Chiar dacă lupta lor nu reușește, ei rămân nu mai puțin simboluri și exemple care merită respect și recunoștință. Cronică raportată de Merlin Importunul (Deranjorul)

Această cronică a vremurilor vechi poate să ne pară, cu retrospectivă, destul de exagerată în excesul ei. După secole de obscurantism politic și social, accesul la Iluminism ne puse la adăpost de o astfel de situație. Astăzi Legea protejează, Statul de drept liniștește, Republica are grijă de copiii săi, deținătorii Puterii respectă fondurile publice, agenții statului știu să fie drepți și să evite derivele sistemului democratic în vigoare. Sistemul electoral democratic este, astăzi, o garanție absolută de a avea în fruntea colectivităților personaje oneste, integre și preocupate de interesul general. Există totuși spirite morocănoase și/sau provocatoare care încearcă să facă să se creadă că lucrurile, de-a lungul secolelor, nu s-au schimbat, deși știu că această poveste nu este evident decât o ficțiune. Orice asemănare cu persoane vii sau decedate ar fi o pură întâmplare. A pretinde contrariul ar fi rea-voință.

Photo: Petite ortie, urtica urens, Paris. Par Pancrat, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons. Terrasofie, nu iluzii. stop căpcăunism=mafionazism global! viva asynarquia