Ajutorul reciproc, o necesitate ederevoluțională pentru cultura română și globală

Ioana-Noemy Toma
Mar 30, 2021
4 min read

Updated: Apr 6, 2021

O carte importantă, de citit, de explicat, de transmis, de tradus și în română etc. Ajutorul reciproc, valoare esențială familială și socială, are nevoie de mai multă atenție și respect, în cultura română și globală, în ederevoluție ecosociabilă. De corectat ideile prea comode. https://en.wikipedia.org/wiki/Mutual_Aid:_A_Factor_of_Evolution ”Mutual Aid: A Factor of Evolution is a 1902 collection of anthropological essays by Russian naturalist and anarchist philosopher Peter Kropotkin. The essays, initially published in the English periodical The Nineteenth Century between 1890 and 1896, explore the role of mutually-beneficial cooperation and reciprocity (or "mutual aid") in the animal kingdom and human societies both past and present. It is an argument against theories of social Darwinism that emphasize competition and survival of the fittest, and against the romantic depictions by writers such as Jean-Jacques Rousseau, who thought [mystically] that cooperation was motivated by universal love. Instead Kropotkin argues that mutual aid has pragmatic advantages for the survival of human and animal communities and, along with the conscience, has been promoted through natural selection. Mutual Aid is considered a fundamental text in anarchist communism. It presents a scientific basis for communism [terramunism] as an alternative to the historical materialism of the Marxists. Kropotkin considers the importance of mutual aid for prosperity and survival in the animal kingdom, in indigenous and early European societies, in the Medieval free cities (especially through the guilds), and in the late 19th century village, labor movement, and poor folk. He criticizes the State for destroying historically important mutual aid institutions, particularly through the imposition of private property. Many biologists[1][2] also consider it an important catalyst in the scientific study of cooperation.[3]”

”Ajutor reciproc: Un factor de evoluție este o colecție din 1902 de eseuri antropologice ale naturalistului și filosofului anarhist Peter Kropotkin. Eseurile, publicate inițial în revista engleză “The Nineteenth Century/Secolul al Nouăsprezecelea”, între 1890 și 1896, explorează rolul cooperării reciproc-avantajoase și al reciprocității (sau "ajutor reciproc") în regnul animal și în societățile umane, atât în trecut, cât și în prezent. Este un argument împotriva teoriilor darwinismului social care pun accentul pe concurența și pe supraviețuirea celui mai adaptat, și împotriva reprezentărilor romantice ale unor scriitori precum Jean-Jacques Rousseau, care credeau [mistic] că cooperarea a fost motivată de dragostea universală. În schimb, Kropotkin susține că ajutorul reciproc are avantaje pragmatice pentru supraviețuirea comunităților umane și animale și, împreună cu conștiința, a fost promovat prin selecție naturală. Ajutorul reciproc este considerat un text fundamental în comunismul anarhist. Ea prezintă o bază științifică pentru comunism [terramunism] ca o alternativă la materialismul istoric al marxiștilor. Kropotkin ia în considerare importanța ajutorului reciproc pentru prosperitate și supraviețuire în regnul animal, în societățile indigene și europene timpurii, în orașele libere medievale (în special prin bresle), și satul de la sfârșitul secolului al XIX-lea, mișcarea muncitorească, și oamenii săraci. El critică statul pentru distrugerea instituțiilor de ajutor reciproc de importanță istorică, în special prin impunerea proprietății private. Mulți biologi[1][2] consideră această carte de asemenea un catalizator important în studiul științific al cooperării. [3]”

Un termen mai clar pentru lipsa/stoparea puterii abuzive, principiu sutinut de anarhism, este acacarhismul=combaterea puterii rele (gr. kakos=rau, daunator). Vezi și https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1240087-introducere-teoria-anarhiei.htm "Definitia anarhismului ca teorie politica si sociala opusa principiului autoritatii ierarhice Anarhismul sustine ca principala cauza a aparitiei si adancirii problemelor fundamentale ale lumii noastre este aplicarea principiului autoritatii ierarhice la toate nivelurile societatii. Acest princpiu conduce la o organizare ierarhica a tuturor institutiilor societatii noastre, concentrand puterea la varful unei structuri piramidale. Exemple de astfel de structuri ierarhice: guverne, corporatii, armate, partide politice, organizatii religioase. Anarhistii sustin ca principiul autoritatii ierarhice pe care se fundamenteaza toate aceste instituii afecteaza profund si negativ individul, societatea, cultura si civilizatia. Anarhismul contine una din cele mai severe critici ale societatii bazate pe principiul autoritatii ierarhice si propune inlocuirea ei cu o societate libera, in care potentialul fiecarui individ se poate realiza pe deplin, dar nu pe socoteala altora. In loc sa fie controlata de sus in jos prin structuri piramidale, societatea anarhica este controlata de jos in sus, de indivizi si asociatii voluntare ale acestora. Beneficiile fundamentale ale unei astfel de societati sunt rezumate elegant de Clifford Harper in Anarhia: un ghid grafic astfel: “Ca toate ideile mari, anarhismul este simplu cand il privesti de aproape – oamenii functioneaza cel mai bine cand sunt eliberati de autoritate si iau hotarari consultandu-se unii cu altii in loc sa execute ordine venite de sus.” Petru a obtine o astfel de societate, anarhistii propun desfiintarea institutiilor organizate ierarhic: “Anarhistii doresc eliberarea societatii de toate institutiile politice si sociale care au un efect restrictiv asupra oamenilor si stau in calea dezvoltarii unei umanitati libere.” – Rudolf Rocker, Anarcho-Sindicalism. Anarhismul este o teorie politica al carui scop este crearea anarhiei in societate, adica “absenta unui lider sau suveran". [P-J Proudhon, Ce este proprietatea , p. 264] Cuvintul “anarhie” vine din limba greaca: “a” (fara, absenta) + “archos” (sef, autoritate). L. Susan Brown (anarhist): “Anarhistii se opun ideii ca puterea si dominatia sunt necesare pentru societate. Ei sint avocatii unei organizari sociale, politice si economice bazata pe cooperare libera.” [The Politics of Individualism, p. 106] Deci anarhismul este mai mult decit anti-statism, deoarece statul nu este singura forma de autoritate care trebuie dizolvata. (Hence David Weick, Reinventind anarhia, p. 139) “Vrei sa faci imposibil ca un om sa-l exploateze pe altul? Atunci fa in asa fel incit nici un om sa nu aiba puterea.” [Filosofia politica a lui Bakunin, p. 271] “Pentru anarhisti, anarhia nu inseamna absentza ordinii ci absenta autoritatii.” [Benjamin Tucker, In loc de o carte, p. 13] Anarhistii sustin ca absentza conducatorilor este o forma viabila de sistem social care functioneaza pentru maximizarea libertatii individuale si a echitatzii sociale. O observatie esentiala, care va fi detaliata in sectiunea urmatoare: anarhismul NU promoveaza lipsa ordinii sociale, ci mentinerea ei fara ajutorul institutiilor ierarhice."